AS Nadrag-ASU Poli 0-5!

În ultima deplasare,echipa noastră ne-a oferit un cadou.O victorie,cu 5 goluri.Însă nu victoria este importantă,ci deplasarea în sine.Tot ce contează,e că am reuşit şi de această dată, s'ă ne susţinem echipa.Nici cei aproximativ 100 de km,nici macăr căldura nu ne-au putut oprit.Pentru noi Poli e totul.Pentru că Poli traieşte prin noi.Şi nimeni niciodată nu ne va lua ce este al nostru.Pentru că fară suporteri Poli Timişoara nu există.Şi nici noi fară Poli.Nu toată lumea este capabilă să înţeleagă modul nostru de viată.Nu toată lumea poate să înţeleagă sufletul nostru,bucuria noastră sau s'ă simtă ce simţim noi.Nu toţi sunt suporteri.A fi suporter este un dar.Doar cei care şi-au dat şi ultimul ban pentru deplasări,pentru berea băută cu tovarăşii,pentru coregrafii sau pentru torţe sunt suporteri.Doar cei care sunt prezenţi meci de meci,îndurând frig,foame şi sete,sunt suporteri.Restul sunt doar spectatori,care vin din când în când la meciuri,doar pentru că se plictisesc acasă,sau pentru plăcerea de a se lăuda la toată lumea că merg la meci.Alţii in locul nostru,ar fi renunţat de multă vreme.Şi-ar fi aruncat fularul şi steagul într-o cutie veche,odată cu amintirile şi, şi-ar fi văzut de vieţile lor.Dar noi nu am putut face asta.Ne leagă prea multe de Poli.Este datoria noastră de a ţine încă vie spiritul viola.De a ţine încă vie amintirea primilor jucători ai Politehnicii din 1921,amintirea lui Dan Păltinişanu,amitirea toturor care au avut legatură cu această echipă.Dar să revenim.

 Cei 100 de km,parcurşi cu maşinile au trecut parcă prin zbor.Binedispuşi,cu muzică bună, şi spunâd glume,timpul a trecut repede,şi odată ne-am trezit ajunşi la destinaţie.Cu fularele la gât şi steagurile in mână, ne-am dat jos din maşini,salutând vechii tovarăsi de galerie şi am pornit spre teren,cântând,anunţând pe toată lumea că timişorenii au ajuns.Localnicii fiind plăcut impresionaţi de galeria noastră.Odată ajunşi la stadion,ne-am grupat şi am început din nou s'ă cântăm,sub privirile localnicilor care au ieşit la balcoare,sau chiar pe acoperişurile blocurilor,urmărind atent atmosfera,care ne defineşte de atâţia ani.Meciul a fost rezolvat de ai noştri cam in 40 de minute,la pauză scorul fiind 5-0 pentru Poli.Pauza a venit ca o gură de aer pentru noi,afară fiind peste 30 de grade.Pentru a se răcorii câţiva din suporteri au ales s'ă sară în pişcina de langă teren,sau s'ă se ude pur si simplu cu un furtun.Inceputul reprizei a doua,ne-a găsit pregătiţi,chiar dacă era foarte cald.Fluierul de final ne-a declarat învingatori.O victorie meritată.Dupa meci,în piscină s.au aflat din nou poliştii, încălziţi de soare.Insă, fiind deja seară,ne-am reluat locurile în maşini,plecând bucuroşi spre casă.