Joi seara,am pornit spre stadion ,cu gandul ca o vom vedea pe Poli invingatoare.Unii cu masinile,altii pe jos,fluturand fiecare cate-un steag alb-violet.Odata ajunsi pe stadion,regrupari in spatele bannerelor,ne-am facut auziti si am incercat sa le transmitem jucatorilor dorinta noastra de a-i vedea invingatori.Pana in ultimul moment am cantat si am sperat la golul izbavitor insa jocul fara determinare al echipei si niste greseli de albitraj au scris istoria unei eliminari triste.Drumul de intoarcere lung si friguros, a fost marcat de regretul de a nu fi vazut ambitia pe care ne-o doream din partea celor ce reprezinta numele POLI in teren.Suparator este faptul ca de fiecare data cand avem o sansa buna dam cu piciorul in ea mai ceva decat dadea Titi Varga in poarta adversarilor.Insa cea mai mare dezamagire este numarul mic de oameni care mai vin la meciuri,numarul mic de polisti dornici da a face sacrificii pentru Poli!





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu